Un pumn de întuneric
Vreau să -mbrac singurătatea, când mi-e dor... Nu stiu, să zic!
Clară mi-e ca luna noaptea, ca pe frunze; o despic...
Il destram mereu pe vis de pe cerul meu promis...
Ce preface în cenușă orice pas și tot ce-am zis?
Clară mi-e ca luna noaptea, ca pe frunze; o despic...
Il destram mereu pe vis de pe cerul meu promis...
Ce preface în cenușă orice pas și tot ce-am zis?
M-ascund de-a mea durere, într - un lung, incert oftat;
Aș mai vrea, o amintire, unde, cel de Sus mi-a dat!
Am un văl m-a-nvăluit, cică, mi-ar fi fost sortit;...
Să -mi acopere o clipă din destinul meu venit...
Aș mai vrea, o amintire, unde, cel de Sus mi-a dat!
Am un văl m-a-nvăluit, cică, mi-ar fi fost sortit;...
Să -mi acopere o clipă din destinul meu venit...
Așa pe neașteptate, și chiar pe nepusă masă...
Și mă doare tâmpla stângă...Nu mă lasă!
Nu sunt prima- n-am nici vină- când pe lume am sosit...
Că, un pumn de întuneric, m -a cuprins și -a asfințit.
Și mă doare tâmpla stângă...Nu mă lasă!
Nu sunt prima- n-am nici vină- când pe lume am sosit...
Că, un pumn de întuneric, m -a cuprins și -a asfințit.