Cu-aripioarele albastre privesc fluturi rătăciți
Frunzele rămân întoarse și copacii -s dezgoliți
Între toamnă și tăcere, pustiiți... De ce goliți?...
Picătura care crește iarba vietii și -o răriți...
Fiecare fir cei smuls, nu mai crește -înapoi
E ca laptele ce-i muls alăptează roduri noi...
Suntem lumini aprinse și tot noi copaci umbriți
De lianele ce-s prinse pe un mal le regăsiți.
Când prin parcul tinereții, vă plimbați, nu vă grăbiți
Nici un gând să nu v-apese și mereu să fiți cinstiți
Viata e-o scânteie albastră, Duhul adevărului...
Tot ce vezi și floarea- n glastră chiar și floarea mărului.
Duhul adevărului
Elena Buldum
Frunzele rămân întoarse și copacii -s dezgoliți
Între toamnă și tăcere, pustiiți... De ce goliți?...
Picătura care crește iarba vietii și -o răriți...
Fiecare fir cei smuls, nu mai crește -înapoi
E ca laptele ce-i muls alăptează roduri noi...
Suntem lumini aprinse și tot noi copaci umbriți
De lianele ce-s prinse pe un mal le regăsiți.
Când prin parcul tinereții, vă plimbați, nu vă grăbiți
Nici un gând să nu v-apese și mereu să fiți cinstiți
Viata e-o scânteie albastră, Duhul adevărului...
Tot ce vezi și floarea- n glastră chiar și floarea mărului.
Duhul adevărului
Elena Buldum