Amar de toamnă


La balcon un gând îmi trece
Ca un zbor de rândunică,
Mă scaldă în apă rece…
Și cu teamă și cu frică.
Nori de griji, înfumurați,
Ploi cu toamne care vin…
Tot cu ochii-‘nlăcrimați
Care ustură puțin.
Plâng-‘ncet și râd puțin
In piept scoate un suspin,
Cu un gust ca de pelin
Ce amar de toamnă țin!.





Autor Elena Buldum

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează