Cu oile cornute

Răsună trist pe vale un cimpoi
Și cântă un cioban venit la oi,
Urcă la munte cu oile cornute
Pe munte ce odată erau ciute.
În munții noștri falnici și cuminți,
Acum pleșuvi, goliți și scoți din minți;
Cu cai încălecați și câini de vânătoare
Și prepelițe multe pe ogoare.
Aveam o țară cu pășuni, ogor
Și toți lucrau cu dragoste și spor,
Și începând de la Sfânta Mărie
Cu toții își iubeau această glie,
O Românie -n mijloc de popoare
Acuma suferă e tristă și ne moare,
O doare dragostea de glie și de neam
Că am vândut tot dorul ce-l aveam.
Am scos cu cleștele și dragostea de țară,
La schimb am dat-o pe -o para chioară(!)
Am înclinat balanța mai mult la străini
Și am vândut pământul unor câini.
Și cu sudoare au luptat străbunii noștri,
”Noi am pierdut odată tot ca proștii”
Și acuma-mpăștiați în cele patru zări
Să ne întoarcem pe vândutele cărări.
Cu casa părintească a noastră dragă
Ce am vândut-o la un preț de șpagă,
Se-ntorc părinții noștri în mormânt
Să vadă neamul nostru pe pământ.
Se-aude doar pe vale un cimpoi
Și un cioban cum cântă din trifoi,
Urcă la munte cu oile cornute
Pe muntele ce-i crește azi, cucute.


autor Elena Buldum