Popor fără cuvânt

Pe cerul țării nici un curcubeu
Nu mai răsare sufletului meu,
O negură-l cuprinde la Apus
Neputincios de-al vieții mele curs!.

Icoanele nu mai stau pe pereți
Că vă închinați la idoli și la draci,
Dintr-un popor și cu vechime, geți ...
A mai rămas o turmă de iobagi!

Iobagi servili și despuiați de simțuri
Din tată-n fiu de acuma o să stați...
Un biet popor proprietar pe gânduri
Cât de curând, rămăseseră, nici frați!

Noi toți țărani din tată sau din fiu
Ce vă curgea prin vene sânge viu;
Puterea v-a fost suptă și luată
De-acei vrăjmași și țara noastră toată.

Ce s-a -ntâmplat copii, acestei țări
Din neamul getic pe acest pământ
Că se cutremură și frunza unei flori
Cum am ajuns popor fără cuvânt?.

Popor fără cuvânt
Versuri de Elena Buldum