Popor fără cuvânt

Pe cerul țării nici un curcubeu
Nu mai răsare sufletului meu,
O negură-l cuprinde la Apus
Neputincios de-al vieții mele curs!.

Icoanele nu mai stau pe pereți
Că ne închinăm la idoli și la draci,
Dintr-un popor și cu vechime, geți ...
A mai rămas o turmă de iobagi!

Iobagi servili și despuiați de simțuri
Din tată-n fiu de acuma o să stăm...
Din biet popor proprietar pe gânduri
Din proletari, străini ne proclamăm.

Noi toți țărani din tată sau din fiu
Și ne curgea prin vene sânge viu;
Puterea ne-a fost suptă și luată
De mulți vrăjmași și țara noastră toată.

Ce s-a -ntâmplat copii, acestei țări
Din neamul getic pe acest pământ
Că se cutremură și frunza unei flori
Cum am ajuns popor fără cuvânt?.

Versuri de Elena Buldum