Cu șoapte de iubire

La asfințitul drumului de dor
Ce-l rătăcim-n pas mereu hai-hui,
Impunge coasta unui rătăcit fior
Și cel ce-l simte-i agățat de brațul lui.

Il ține strâns de mână să nu-l scape
Și nici măcar din ochi, dintr-o privire,
Pe lângă adâncimi adânci de pleoape
Și lângă versuri care ies puțin din fire.

Și se lipește strâns de sufletul pereche
Cu șoapte de iubire mereu la ureche,
Îi suflă fel și fel de vorbe dulci și dragi
Pe dorul ce-n simțire tot îl atragi!.

Autor Elena Buldum