Iarta-mă Doamne!
Elena Buldum
8.04
te caut, iubire, în petalele de trandafiri,
înmugurești în muguri de flori roșiatici
în amurg miroși parfumul florilor de altădată
pe care îî dăruiai cu inima curată
dar petalele s-au ofilit
tu care te bucurai de fericirea lor,
în fiecare dimineață când înfloreau
ai respirația întretăiată de durere,
pentru că trandafirul are spini
îți înțeapă buricul degetelor în cuvinte.
ai îmbrățișat negura nopții,
frumusețea florii a îmbătrânit în suferință
îngenunchezi la tulpina unui trandafir țepos
înțepătura săngerează trupul,
curg picaturi de rouă în gânduri
fără vină este sfârșitul unei flori,
unui anotimp,
petalele se ofilesc,
frunzele pălesc
și din gămălii de ace sorbi cu sete
umilința timpului trecut
îngenunchezi în fața altarului ,crucii,
și în amărăciune speli picioarele lui Isus Hristos,
cu picături de rouă dimineața,
coroana de spini de pe cap și privirea ațintită,
către cer,
pe frunte curg șiroaie de sănge,
în stropi de tristețe
până la ultima picătură
cu inima plină de iubire,
ridici privirea către cer
spui
Iartă-mă Doamne
că am pacătuit!