E vioi...
ElenaB10.45
Strălucește și lumina până-n nori e suspendată,
Murmură-un ochi de apă în vărtej învărtoșată,
Frunzele-n culori pătate clăpăuge-n ramuri ude
Mai cerșesc picuri -odată vor să fie umezite!
Liniștea-i tăcere mută, clatină ape adânci,
Tânguind valuri de viață durereros se țin în clinci,
Când sudoarea o cuprinde fumuriu sau cenușie
Scoate aburi și se-ascunde ploaia face-o ghidușie
Și când raze de lumină udă ochiul, lin insistă,
Leagănă în cercuri apa când plutește și rezistă,
Când e secetă uscată nu se satură de ploi,
Stă rotit, plutește-n-baltă și când plouă e vioi.
ElenaB10.45
Strălucește și lumina până-n nori e suspendată,
Murmură-un ochi de apă în vărtej învărtoșată,
Frunzele-n culori pătate clăpăuge-n ramuri ude
Mai cerșesc picuri -odată vor să fie umezite!
Liniștea-i tăcere mută, clatină ape adânci,
Tânguind valuri de viață durereros se țin în clinci,
Când sudoarea o cuprinde fumuriu sau cenușie
Scoate aburi și se-ascunde ploaia face-o ghidușie
Și când raze de lumină udă ochiul, lin insistă,
Leagănă în cercuri apa când plutește și rezistă,
Când e secetă uscată nu se satură de ploi,
Stă rotit, plutește-n-baltă și când plouă e vioi.