Marea-n valuri
Elena B14.03
Viitorul se întinde, e o punte infinită
Îl precede doar lumina, strînsă-n noduri, e albită
Luna-i roșie, tot-agață sentimente-s fără vină
În oglindă se răsfață, devenite să revină.
Marea-n valuri se înalță,
Ca un petec de hărtie
Norii negri-un sens încalță
Legănat în inerție.
Pe-ale valurilor clipe, doar minutele se scurg
Orologiul le înghite-nvolburate în amurg
E-o corabie pe apă ce plutește în derivă
Și catargu-i strâns în velă, ambarcație captivă.
Viitorul se întinde, e o scară fără șir...
E-o coloana-n nori zidite...
Trepte lungi-n cer, un bir
Ce-n tăcere stau clădite.