În galop
Din copita ce și-o îndoaie-
Galopând, în ritm nervos,
Scoate flăcâri și văpaie-
E un armăsar frumos.
Galopând, în ritm nervos,
Scoate flăcâri și văpaie-
E un armăsar frumos.
Când nechează se ridică
În copite și frică,
Tremură și-atunci tresare
Chiar și minunata zare.
În copite și frică,
Tremură și-atunci tresare
Chiar și minunata zare.
Are coama-'nvolburată,
Ce-i atârnă, negriciosă
Nara-i suflă agățată-
În artera lui nervosă.
Ce-i atârnă, negriciosă
Nara-i suflă agățată-
În artera lui nervosă.
...Galopează, spumegând,
Scoate fum, ca-ntr-o hornă;
Pe nisipul fin scurgând,
Umbra lui e ca o clonă.
Scoate fum, ca-ntr-o hornă;
Pe nisipul fin scurgând,
Umbra lui e ca o clonă.
Pe nisipul roșu- apare,
Tropăie și din picioare,
Un cal alb cu pete rare,
Scoate flăcări și dispare!
Tropăie și din picioare,
Un cal alb cu pete rare,
Scoate flăcări și dispare!
E un armăsar duios,
Geme, că din bici îl cerne-
Un birjar cei furios,
El un cal de om se teme.
Geme, că din bici îl cerne-
Un birjar cei furios,
El un cal de om se teme.
...Ține pasu' apăsat,
Tropăie, dă din copite,
Ceru-i ca oglinda, mat
Și-ncepe să se agite.
Tropăie, dă din copite,
Ceru-i ca oglinda, mat
Și-ncepe să se agite.
Cu urechile-i ciulite...
Drepte, lungi, înțepenite,
Multe lovituri pocnite-
Ii fac rănile zbârcite.
Drepte, lungi, înțepenite,
Multe lovituri pocnite-
Ii fac rănile zbârcite.
Rănile-i rămân adânci,
Se pietrifică-ntre stânci,
Și când geme de durere
Armăsaru' milă cere.
Se pietrifică-ntre stânci,
Și când geme de durere
Armăsaru' milă cere.
Pielea pe el îi tresare,
Flăcări roșii din nări sare;
În capăstru', coama-i sură
Trage lovit și-o trăsură.
Flăcări roșii din nări sare;
În capăstru', coama-i sură
Trage lovit și-o trăsură.