Corpuri
cerești...
Elena
Buldum
Două
corpuri cerești se odihnesc și-apoi...
Îmi
privesc libertatea o zăresc în nevoi...
E o rază
albastră ce răsare din noi
Ne spală
de patimi pe mine, pe voi.
Aș vrea să privesc dar zăresc înainte
Doar fragmente scrise, răpuse, cuvinte,
Cu litere mici și cerneală albastră
Un vis ofilit ca o floare în glastră.
Aș vrea să privesc dar zăresc înainte
Doar fragmente scrise, răpuse, cuvinte,
Cu litere mici și cerneală albastră
Un vis ofilit ca o floare în glastră.
De unde
s-adun atâta uitare
Ce-nalță
lumina, e sfânt și e mare
Urmez
mângâierea, mă vindec de vise
Pe
marginea vieții de păcate promise.
Aș vrea
să adorm în vise și dorinți
Trezite
la viață mă supun în căinți,
În
genunchi nu am pace în umbre-s ființă
Zărite o-ndemn să -mi lase voință.
În raze
de soare un chip încălzesc
O
lacrimă-mi scapă... și mă căiesc?
Deschide-mi
o pleoapă privesc viitorul
În
corpuri cerești doar cel sfânt e autorul.