Cu dor dezlănțuit

Mă-ntorc mereu cu gândul, la tine, ...ce-aș fugi

Să-alerg mâncând pământul până m-ar amurgi...
În clipele-mi trecute ating semnul divin...
Lumina-ți luminează ție, în vene n-ai senin.



O mie și-una nopți, să mă dezmierzi în vise
Asteaptă-mă de poți dar verile-s promise
Ridic mereu din umeri și sufletu-i rănit
Îmbrățișezi doar vântul cu dor dezlănțuit...

Îmi risipești povestea eternelor iubiri

Ce-mi spulberă prin vene trecutele-amintiri
Cu lacrimi pe obraji, zâmbești nefericit
Pe buze-s rugăminți, să știi că mi-ai greșit?

De vrei să-mpăcăm iubirea între noi

E vară și e soare, s-o umplem de strigări
Venite din pădure, atentă eu ascult
Un zbucium al naturii că ne-am făcut un cult...

De cetăți zidite-n noi și gesturi și cuvinte

Nimic nu mai contează, nimic nu-i ca-nainte
Oricâte fapte, zile ai da să-le-ntorci...
Că noaptea când îți vine de vlagă mi le storci.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează