Separate...
Elena Buldum
Și moartea și viața cu mintea-o pândesc
Acuma îmi plânge și lacrimi jelesc,
Într-un corp separate rostesc pe vecie
Lumina e albă, pe când moartea e vie;
Mă ard, mă consum... o slovă pictată
E scrisă pe ziduri, pe veci arătată...
Cu degetul gust gutuia amăruie
Libertatea-mi furată de ce e gălbuie?
Cu ziduri închise de minți nesupuse
Separate, întregi, de noi nu sunt spuse
Îți dau și îmi ei și moarte și viață
Mințită de tine lumina-i pe față.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează