Teiul teiului...
Elena Buldum
din vol, ”Pașii sufletului meu”, 2014
Frunzele-i s-au vestejit
Și de dor m-am ofilit
Sub a teiului nepereche
Eminescu-mi stă de veghe?
Pomul Sfânt al bucuriei
Ce tristețile-și alină
Versu-i lin al poeziei
Ramul teiului suspină
Umbra pașilor ce trece
Pe Eminescu îl petrece
An de an e înflorit
Floarea teiului a albit.
O fanfară se aude
Mirosul teiului cuprinde
Inima stă să-o asculte
Un ecou în zări se-ntinde.
Pe cărarea din pădure
Frunze dese stau și-așteaptă
Unde culegeam și mure
Teiu-i mângâiat cu-o șoaptă.
Arbore etern al vieții
Bate vântul dimineții
Pe poteci pășeau poeții
”Plopii fără soț”, drumeții...
Treceau ascultând omagiu
Spiritul lor a-nflorit
Pictorii pictau în stagiu
Teiul cu flori le-a zâmbit.
Frunza teiului minune
Umbra inimilor bune
Flori de tei le-ai dăruit
Eminescu-i vers iubit!

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează