O iubire...
Elena Buldum
Rătăcesc pe cărări și poduri de dor
Îmi cuvinte-mi aștern covoare de flori
De suntem un noi e albastru din nori
Adevăru-nflorește nisip mișcător.
De ce tot te gust eu n-am viitor
Ești gura ce mușc cu durere de fapte
Mi-arată lumina în timpuri ce dor
Că noaptea-i făcut și chiar ne desparte.
Legată-n nevoi în mijlocul mării
Lovită de ploi într-o stare a uitării
O parte de mine se rupe de viață
Când partea din tine e doar suprafață.
Respir inocența în lacrimi și vise
Și plâng un copil de tot ce-și promise
Îmi ești doar un gând sau poate cuvântul
De-ar avea o iubire n-o-ntrece nici vântul.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează