Cocori petrece...
Elena Buldum
În răcoarea dimineții aburi negri stau să iasă-
Când plutește albul ceții în cascade se revarsă...
Picăturile de ploaie, e pământul fără vină;
Raza soarelui bălaie, diminețile-mi alină!
Trec privirea-mi peste câmpuri, mă îmbie frumusețea...
Mărilor, și-ascult pe gânduri, liniștea e ca tristețea-
Sunt o salcie la mal, vântul frunza și- o usucă;
Eu sălbatică tresar, gându-mi are dor de ducă!
Ochii-mi sunt strălucitori, mă orbește strălucirea...
Nopților, îmi dă fiori, stinsă-mi este nemurirea
Aburi cenușii în zori, stolu-i de cocori petrece,
Cât pe mare și în nori, timpu´-i greu, îmi trece!