Pe scena vieții
Elena Buldum
din vol ” A treia cale” ,2013
Pe scena vieții ochi privesc...
E paradox sau întâmplare,
Dar nici cu mintea nu voiesc
A crede că jucăm ruleta mare...

Și doamne câte două- trei,
Împart fragmente, câte vrei...
Sunt partiturile-n concert
Și tu un dirijor perfect?
Și din viori orchestra cântă,
Pe ritm și-acorduri ce încântă,
E un paradoxal destin:
Valori mai sunt, valori mai vin?
Un cor al lumilor cochete
Și-aplaudăm încet, discrete,
Lumini în jur se oglindesc,
Privim uimiți cum cresc, descresc...
Dar unde este fericirea
Ce-și cere veșnic împlinirea?
Și unde-adevărata soartă-a vieții
Acum în pragul bătrâneții?
De ce schimbând ritmul fragil
Simțim că timpul ni-i ostil
Gonind pe-autostrada rimei
Și doar mimăm un ritm al mimei?
Aș vrea să scriu un singur vers
Din litere pe coli de univers,
Cerneala-i verde să se schimbe
Destinu-n roz să se preschimbe.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează