LA FEREASTRĂ

Furnica...
Elena Buldum
din vol BIUȚA ALBINUȚA

Raza soarelui răsare,
Când apune mândrul soare...
O furnică se zărește,
Ce frumos, dac' ar mai crește!
 
E vânjoasă frumușica,
Harnică-i mama furnica,
De-un bondar se mai ciocnește
Pe un drum ce îi unește-

A făcut șir indian,
Precum clape de pian...
Că hrănesc cu boabe multe
Șirul indic vor să-l mute.
 
Toată ziua sărăcuța,
Să-ngrijească și căsuța,
Și culege de mâncare
Pentru 'ăl mic, pentru mare-

Zi de zi trebăluiește,
Cară boabe, și muncește
Hărnicuță e furnica...
Fuge toată ziulica.
 
Am putea să fim furnici,
Harnice, cu spor și mici...
Casa singuri s-o-ngrijim 
Și de griji să ne ferim.

Toată ziua alergăm...
Ca furnica, să nu stăm
Să fugim-ncolo, încoace
Să facem ca ea, ce face!
 
Putem toți să fim voinici,
S-alergăm ca mici furnici
Bob cu bob să adunăm
Să avem ce să mâncăm!

Kilometri ea parcurge
Dacă ploia-n streșini curge
Merge pe cărări de vis,
Numai, așa, a învins.
 
Și muncește pentru-ai săi,
Scormonind prin munți și văi,
Pai cu pai cară, zidește
Furnicar ea construiește.

Zi și noaptea-i suferință!
Duce -n spate a sa căință
Nu regretă că-i furnică
Ba din contră, n-are frică!

Cară-n spate, bob cu bob,
Iși face și un scrânciob-
Se dă-n leagăn și muncește
Când și lâna -o tăbăcește?

Că e noapte, că e zi
Pănă frunza s-o-nverzi
Ea, muncește-n furnicar
Și hrănește-un șoricar.

Și ai vrea să fii furnică?
Vei putea, ființă mică,
Șterge-ți lacrimile zău!
Și învinge orice rău.

Îngrijește-ai săi copii...
Face și călătorii,
Zile-ntregi la drum pornește,
Mușuroiu'-și primenește!