Limba mea din străbuni
Limba mea din străbuni
Elena Buldum
drepturi de autor 2013
Orologiul bate timpul,
Se tot scurge -ncet, ușor
El învârte și pământul
Și e călător pe-un nor!.
Limba mea e românească...
Cât port ie țărănească,
O vorbesc așa ușor..
Graiu-i dulce din popor.
În limba mea, îmi fac o cruce,
Am cuvântul cel mai dulce,
Fața riduri îmi brăzdează,
Cât pământul meu vibrează!
Limba-i din bătrâni lăsată...
Din strămoși e ascultată,
E mai veche decât gândul,
Cam de când e și cuvântul.
Limba se rotește-n gură,
Să-i păstrez a ei măsură,
Din cuvinte ca să știi
Vreau să-i fac doar bucurii!
Limba mea-i cu vorbă dulce
Îmi duc zilele pe-o cruce,
Viața să mi-o pot duce
Să nu moară la răscruce.
Limba mea a celor buni,
Dacii -i-au adus cununi,
Ne-au lăsat ca moștenire
Vorba noastră cea din fire!
Am pe limbă gust de fiere;
Mai mereu, mă rog, de piere
Să nu moară limba noastră,
Ca și omenia voastră!